Poezii de dragoste - pagina 24
Ah, dragostea…
Ah, dragostea…
Da, îmi aduc aminte
C-am scris si despre ea,
În rime, câteva cuvinte…
Mi-era dor de ea
Si gasisem – asa parea—
Muza ce mi-o inspira…
Adica femeia, care credeam c-o merita…
Dar asta era doar parerea mea!
Muzei însa îi placea
Muza sa-mi fie…
Dar iubita? Doar în poezie!
Fiindca realitatea traita
Nu e poezie,
Ci brutala economie,
În care plusvaloarea
E clar definita!
Ca asta-i o deceptie,
Nu-i de vina muza,
Nici ecluza
Dintre dragoste si economie
Si nu-i de vina nici poezia,
Ci numai si numai fantezia…
Primilor si ultimilor îndragostiti,
Cât sunt înca de iubire orbiti…
Pentru a fi apoi din vis brutal treziti!
Aprilie, 2012
Acelasi baiat il vedem in fiecare zi!..
Acelasi chip ne da sperante de iubire..
Acelasi baiat ne desparte pe amandoua...
Cu privirea lui dulce si atragatoare...
Dar l-am lasat,totul sa dus ..
Nici un cosmar nu ne mai prinde...
Si in ultimele clipe cand am stat cu el..
Iam zis GATA lasa-ne..!! IUBIREA sa dus...
Am gasit sfanta iubire
Am gasit-o pe la suflet
Am gasit chiar si speranta
Am gresit nu te-am gasit
Am vazut doar un chip
Ce semana cu chipul tau
Cat sufar eu nimeni nu stie
Nu sa facut nici poezie
Nici un luceafar n-ar deschide
Cat plang si sufar doar inima mea stie...
Fata ei ca de un prunc nevinovat
Ca un chip al unui inger inaripat
Ca o luna intr-un dens intunecat
Ca un soare ...vesnic luminat
Parul ei beznic,enigmatic ca un univers
Ondulind-se ca unde in eterul imens
Coborand lin pe umeri ca fetiscana in mers
Leganandu-se precum codru enorm si dens
Ochii ei ca Marea Neagra,negri si blinzi
Mari,ovali,adanci ca ochii unui manz
Ca doua perle negre,cu briliante in miez
Privindu-ma cu ei,ma imbat fara vin si fara iz
Nasul ei,statuia gloriei,maret si ager
Parca e pictat de un artist pe seger
Varful...o sageata drept in inima ca fulger
Narile ca doua margelute asezate..in ger
Gurita ei..finuta si dulce ca miere in fag
Cum o simt,farmeca ma ca un maiestru mag
Buze rotunde ca doua arcuri opuse...trag
Inspre ale mele ca un magnet...se atrag
Mă traversează iernile albe
și sufletul meu zboară nins către stele.
Numai tu poți opri această fugă în absolut.
Reține-mă cu-a ta căldură
și scrie-ți numele pe trupul meu tăcut.
Iubita mea, tu nu ai nume
iar veșmântul tău de catifea,
mi-aduce aminte de macul din câmpii
ce-aprins de dragoste cânta.
Te-aștept cu soarele și luna
prinse în horă pe-al meu piept.
Și vântul aspru de v-a bate
eu tot voi sta să te aștept.
Nu-ngenunchia, frumoasă fată,
căci eu sunt cavalerul tău.
Aștept răspunsul tău pe dată,
ca să te cer lui Dumnezeu.
În clipă se-nvârtește totul
și totul se v-a stinge-n clipă.
Când șoimul sacru v-a atinge zburând,
Norii, cu a sa aripă.