Poezii de dragoste - pagina 23
Visez cu ploaia departe
O gradina in marele desert
Unde setea aduce moarte
Si durerea ma apasa in piept
Visez cu ploaia privind spre cer
Si vad ca cerul meu acum e gol
Inchid ochii si inca mai sper
Sa ploua peste mine cu dor
Visez cu ploaia ca dansez usor
In gradina verde din sufletul tau
Unde tu si eu implinim cuvantul dor
Si vom fi impreuna ,mereu.
Visez cu ploaia ca sunt un trandafir
Pierdut in gradina uscata din desert
Imi imprastii parfumul si respir
Pe fiecare petala,dar sper si astept...
Sa nu arunci petalale cazute !
In buzunarul inimii sa stea
Si de-ai culege cat mai multe,
Nu le-ar mai uda ploaia grea.
De lacrimi cazute pe pamant...
Aduna-le si tine-le in palmele tale
Si nu le arunca,sa nu le pierzi nicicand !
Visez cu ploaia si-mi pica petale
10 aprilie 2012 Dida Diana Cioponea
Un brat de trandafiri
De imi oferi , iubite,
Eu voi uita trecutele-ti iubiri ;
Iar gandurile mele ratacite ,
Vor alunga furtunile de ieri.
Cu nori de dragoste te-nvalui
Si ploaie de saruturi te imbrac,
Voi face soarele sa planga
Si cerul un covor ti-l fac!
Un brat de trandafiri
De imi oferi, iubite ,
Ne vom iubi pe pat de flori...
Dulci vor fi sarutarile sorbite !
Te voi hrani cu dulci fiori,
Iar pe Pamant doar noi vom fi iubite...
Si noaptea noastra n-o sa aiba zori.
Vom alerga nebuni prin univers ,
Desculti prin ploile de vise
Si-om pune dragostea in vers!
Eu sunt aici,cu bratele deschise
Te astept, sa vii acum , dac-ai cules ...
Un brat de trandafiri ...sa imi oferi!
16 iulie 2011 Dida -Diana Cioponea
Mă înconjur de mine, cu mine
Şi în durere sap adânc,
Intr-o sete nebună de tine,
Pe când înfricoşaţi îngerii plang
In tăcerea-mi troienită din mine.
Cad în vuietul vântului si strig!
Ce sunt eu fără tine?
Poate un răsărit gutural,
Intr-un cer colbăit,fara iubire
De un albastru găunos astral.
Ce sunt eu, şi unde e lumea mea?
Oare o ştiam pe de rost?
Credeam ca e la mine in suflet,dar ea,
A disparut pe un drum anost...
Oare sunt eu ceea ce sunt
Si mai sunt ceea ce am fost,
În zi vâscoasă,cand nu văd lumină?
Mă înconjur de umbra plina de mine,
Şi-mi târâi trăirea, senina.
Ce sunt eu, atunci...iubire,fără tine?
Regretul ca ai plecat fara vina...
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
In pioase apusuri, caut profetica vama;
Dar raspunsul mereu imi da de hac!
Nu las in urmă cenusa de lavă!
Mă înconjur de mine, cu tine si tac,
Aruncand amintirea de noi,in slava.
Invăţ greu să împart zilele cu umbra mea,
Să adorm in primăvară fără tine,
Cu teama de singurătate,dar si asa...
Raspund la intrebarea ce vine:
De ce nu putem sa fim in viata ,doi?
Raspunsul la intrebare nu-mi mai vine...
Disperarea nu se imparte la doi...
Ea moare putin cate putin in mine,
Si striga: ce sunt eu, fără tine?
Şi de ce n-ai veni?
Martie 2011 Dida Diana Cioponea
E strada pustie
De pasul știut,
E doar mintea vie
De visul pierdut.
E-o obrazul livid
Ce nu se-nfioară,
E suflet arid
De plumb... Nu mai zboară.
E sunetul mut
De glasul de mierlă,
E chipul de lut
Fără luciul de perlă.
Îs oglinzi înegrite
De dorul de zâmbet,
Sunt lumi pustiite
De trupul de-ncântec.
E vântul mai aspru,
Lipsit de-adiere...
E totul dezastru,
Lipsit de plăcere.
E timpul sărac;
Nu mai are bătaie.
E ruptul copac
Rigid, ce nu-ndoaie.
E-abisul mortal
Din pupila plăpândă
Închisă frugal
De soarele-n pândă.
E banca din parc
Ce n-are fior
Zdrobit, fără arc,
De suavul fuior.
Pe scenele lumii
Nu mai e niciun gest;
Actorii-s nebunii,
Iubirea-i incest.
Pământul se plânge
În tril de viori,
Lăsat fără sânge
Din seva de flori.
Nu mai este mireasmă,
Doar fad ce adie...
Coșmarul-i fantasmă
De EA n-o să vie.
E noaptea-n șirag;
Nu e zi, nici lumină...
Nu mai e niciun drag;
Nu-i suav... EA-i de vină!
E cerul golit
De locu-i de stea,
E gândul umbrit
De lipsa de EA.
E totul ce nu-i,
E picul gigantic,
E lipsa oricui...
EA-i eternul de antic!
05.04.2011
Câte amintiri am de la fermă;
nebun s-agăț neveste crude
ce se umpleau-n delir de spermă
plecând acasă stoarse... ude.
Câtă plăcere nebunească
găseam să le pătrund în geamăt
țipând; ”ce bine-i să greșească
să-mi stoarcă toată vlaga”... în freamăt.
Își rupeau dinții-n moi de buze,
se împingeau nebune-n sex,
urlau în rupere de bluze,
se-ncolăceau... Priveam perplex.
Jurau doar mie să-mi dea totul
de le spun vorbe ”că sunt bune”,
se zvârcoleau să-mi rupă... ciotul,
roșindu-l de-avântări nebune.
Treceau la braț a doua zi
aruncând galeșe priviri;
visau la nopțile târzii
de desfătări, vii amintiri...
Făceau un semn discret de foc
să-mi dea de înțeles că mâine
bărbatul iar e-n schimb... Noroc
s-o am din nou, să-i fiu iar... câine.
Am gusturile de la toate,
-plăceri că pe-altuia o-aveam-
erau mai dulci, mai desfrânate;
în genunchi, în zbor le penetram!
Trăiesc ș-acum cu gând la ele,
le-ncerc pe rând, că nu-s la fel;
mi-e dor de gustul lor de piele...
le-aș vrea din nou... cu mai mult zel.
Și sigur sunt că stau aieve
la rându-le cu gândul duse,
pline de simțuri, ude-n seve
printre-amintiri, sadice... ”puse”.
Mă-ntorc din ieri să reiau totul
căci e-o himeră ineditul;
cum fruct când n-am, îmi sorb compotul
și adulte... rele am... iubitul!!!
26.03.2011