Poezii de dragoste - pagina 30
Dacă tu crezi că te va durea mereu
să-mi simţi dragostea
mai bine împacheteaz-o în staniol
nu care cumva să emane miresme atrăgătoare
şi las-o la colţul casei
vinerea asta maşina REBU soseşte devreme
sau mai bine îngroap-o
la rădăcina liliacului deja uscat
ce rău mai poate să-i facă
ori poate preferi să-i dai foc la toamnă
să nu ardă singure frunzele
ideea e să n-o mai laşi în viaţă
oricum are gânduri suicidare.
Ce frumoasă te-am lăsat să pleci...
Amintirea are palme reci,
Ce uimită eşti că nu mai sunt,
Uiţi mereu acelaşi amănunt.
Cât de mult regret că am pierdut
Alt spectacol de la început,
Cât de prost jucat e rolul meu,
Un sufleor m-a încurcat mereu.
Cum să cred că merit altceva
Decât o celulă, undeva…
Cum să sper la razele de foc,
Fără un grăunte de noroc?
Când s-atingi un fante fericit,
S-a împiedicat şi e lovit,
Când să prinzi un înger de picior,
A zburat şi s-a-nvelit c-un nor.
Cine să-nţeleagă ce e scris?
Cât mă costă să ucid un vis?
Cum se poate să câştig un meci,
Când, frumoasă, te-am lăsat să pleci?
Sunt minunat, sunt excesiv de bun?
Nu mai există altul pe Pământ?
Sunt ultimul romantic din cătun?
Doar eu mai ştiu la buze să… frământ?
Ai socotit că merit altceva,
Decât o existenţă în banal?
Că va decide, tandru, cineva,
Să mă suporte fără un final?
Ai cumpărat speranţă din import?
Te-ai injectat cu fluturi în stomac?
La gânduri negre ai facut… avort?
Ţi-ai adormit tristeţea în hamac?
Chiar te gândeai că n-am să pot muri,
Iubindu-te profund şi pătimaş?
Chiar ai sperat să pot copilări,
Neafectat de splinul din oraş?
Te-ai perfuzat în suflet cu frumos,
Din orizontul, încă, policrom,
Şi-ai revocat prezentul lăcrimos,
Uitând, voit, că sunt un simplu om.
Cuvintele frumoase pe care ţi le-am scris,
pulbere în creuzetul absenţei tale,
Vorbele pe care nu le-ai rostit,
cârtiţe în solul minţii mele.
Nu vreau să adorm:
te-aş uita în timpul somnului.
Nu te trezeşti:
nu m-ai uita în nesomn.
Îmi rămân poeziile stupide,
Tu, cu cel aproape.
Iar ai scos din pălărie
Iepuri albi, negri şi gri
Şi mi-ai pus în farfurie
Sentiment cu… pedigri.
Iar mi-ai întrebat tristeţea
Ce mai caută-ntre noi,
Mi-ai descoperit febleţea:
Să număr din doi în doi.
Iar culegi căpşuni şi mure,
Oferindu-mi-le-n dar,
Iar laşi visul să te fure,
Să te-arunce în… zadar.
Iar te-mbeţi cu apă rece,
Iar te legi cu fir de dor,
Tot mai speri că răul trece
Şi că nu-s făcut să mor.
Iar ţi-aduni în poală frezii,
Liliac la subţiori,
Iar vorbeşti cu maidanezii.
Uită tot… şi fugi… şi zbori!