Poezii de dragoste - pagina 28
Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o șoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică.
Lasă-mi doar din păr o șuviță
Dintr-un fir, nesfârșitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaț ca p-alviță
Lipind suflet albit de suspine.
Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ți mireasme
Să-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopți de fantasme.
Lasă-mi puful ”duvet” de obraz
În însemnu-ți ștrengar de gropiță,
Să-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviță.
Lasă-mi perle pe firul de buze
Înroșite-n nespusă priere
De la sânge de stoarse meduze...
Cum venin ce-amorțește de vrere.
Lasă-mi arcul prelungelor gene
Să-mi agațe aorta-n delir,
Să mă-nec un bețiv Diogene
În cald sângele-ți vis de-un potir.
Lasă-mi sparte cristale-n oglinzi
În culori cafenii-n calde tonuri
Ce-n arcan îți dau laț să mă prinzi
Prin pupila-ți neant, citind tomuri.
Lasă-mi locu-ți în finul auz
Rezonând 'n filigram de-un cercel
Să-mi întoarcă nevrutul refuz
De cuvinte ce nu-ți plac de fel.
Lasă-mi simțul suav de parfumuri
Peste freamăt de fine narine
Ce-am cules dintre miile drumuri
Să-ți fac dar... să-ți fiu sursa de bine.
Lasă-mi albul de lebădă, gâtul
Să inspiri din tot ceea ce simt,
S-am loc unde să mușc cu sărutul...
S-am un semn că-i aivea, nu mint.
Lasă-mi totul ce ești, oh candoare,
Să pot timpul nu singur să-ndur,
Să-ți fiu firul din glastră, o floare,
Să-ți fiu greier etern trubadur.
Lasă-mi trupul cu tot sau o umbră
Să m-ascund de o lume nevrută,
Dar să pot să-mi trec viața o sumbră,
Să ți-o-nchin... S-o ai în veci renăscută!
21.02.2011
În pragul ușii
ce-am deschis
cu inima-ndoită
de-un nesigur,
am tresărit
la zâmbetul păpușii
-semn de paradis-
'n sclipirea mult râvnită
și iar mă tulbur
...un neprihănit.
Și-am luat de mână
visul drept real
să mă încânt cu tot ce mi-am promis,
un așteptat demult
din elixir ce-mbată
cum pe-un cal cadână
într-un amor fatal,
l-nmoaie chip de fată
de-atât de mult tumult
ce-i mai presus de nedescris...
”Intră, de vrei,
în casa vieții mele,
pășește dincolo de zid
ce l-am pus stavilă
de-a nu mă pierde-n lumea
ce numai tu poți să mi-o iei
și zilele și vis de stele
la care să mă-nchid
în soarta mea umilă...
Cu tine să mă porți aiurea!”
Se-nchide însă
aievea prematur
și-o undă diafană
lasă urmă de parfum
ce se prelinge
de pe sticla plânsă
și-un fuior-contur
îmi taie-n suflet rană
cu sânge, semn de-ntoarcere de drum..............
...Și mă trezesc, e frig, mă ninge.
13.02.2011
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și nu-nțeleg de ce mă amăgești;
Ți-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poți să-mprăștii din surplus ce risipești.
Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stam să-ți mângâi catifeaua-ți cu asperitate
Din ce-am muncit pe brânci cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.
Mi-ai spus că te-am umplut eu de iubire
Din zile, nopți în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ți sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând n-o regăsind oriunde.
Mi-ai spus că totuși dragoste obosește
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ștafetă
Cu dus-întors... Și nu se dăruiește
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Cu trup și suflet cast ca de fecioară
Căzând ca picătura ploii care vine
Din basmul voalului de nori... ce timpul zboară.
Mi-ai spus că numai tu știi ce-i iubirea,
Ce nu-i o dragoste din caldul de cearceaf
Oricât de dalb îl minți cu primenirea
Și cu petale presărându-l în perdaf.
Mi-ai spus că tinerețea se perimă
Mai mult decât o carte nouă de eseu
Ce nu-i citită doar de frică sau de vină
Să n-o-nvechim... Cum coniacul la antreu.
Mi-ai spus că mi te dai numai o dată
Ce-ar face parte de-un blestem definitiv
De-o viață... ce te-ar face-o desfrânată,
Ca și când tot e doar un ”nu” afirmativ.
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și tremur tot de frica ne-mplinirii,
De repetiții-n gând la buze de rubine...
Se-aude-un pas!? E dansul săvârșirii?!...
12.02.2011
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și nu-nțeleg de ce mă amăgești;
Ți-am cerut doar un pic din clipele infime
Ce poți să-mprăștii din surplus ce risipești.
Mi-ai spus că nu mai eu sunt, unic,
Când stam să-ți mângâi catifeaua-ți cu asperitate
Din ce-am muncit pe brânci cu mintea sputnic
În carnea miocardului... ce timpu-mi bate.
Mi-ai spus că te-am umplut eu de iubire
Din zile, nopți în ore cu secunde
Ce n-au trecut, că-ți sunt o pururi împlinire
Ce-o plimbi în gând n-o regăsind oriunde.
Mi-ai spus că totuși dragoste obosește
Tot alergând-o tur ca-ntr-o ștafetă
Cu dus-întors... Și nu se dăruiește
Lăsând doar dâră de parfum ca o cometă.
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Cu trup și suflet cast ca de fecioară
Căzând ca picătura ploii care vine
Din basmul voalului de nori... ce timpul zboară.
Mi-ai spus că numai tu știi ce-i iubirea,
Ce nu-i o dragoste din caldul de cearceaf
Oricât de dalb îl minți cu primenirea
Și cu petale presărându-l în perdaf.
Mi-ai spus că tinerețea se perimă
Mai mult decât o carte nouă de eseu
Ce nu-i citită doar de frică sau de vină
Să n-o-nvechim... Cum coniacul la antreu.
Mi-ai spus că mi te dai numai o dată
Ce-ar face parte de-un blestem definitiv
De-o viață... ce te-ar face-o desfrânată,
Ca și când tot e doar un ”nu” afirmativ.
Mi-ai spus că treci diseară pe la mine
Și tremur tot de frica ne-mplinirii,
De repetiții-n gând la buze de rubine...
Se-aude-un pas!? E dansul săvârșirii?!...
12.02.2011
E luna focului lângă cămin
când stai cu inima o floare
de gheață, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci voalate-n boare
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...
E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemișcat
de emoție transfigurat,
oprit din timp când stai să frângi
bilet ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri ca-n examen,
să treci greșeli de neiertat...
E-un vis de-o zi de-a doua lună
din fiecare an ce trece,
ce-i veșnică la întâlnire
la mijlocu-i cu scurt destin,
e cea cu suav miros de crin
ce-n cupă alb de iarnă adună
-precisa de pe paisprezece-
în plăceri alb-caste de iubire
cu murmure-necate-n vin...
E poate semnul ce port stigmă
printr-un hazard plin de mistere
în dar primit de la Divin
să nasc în ziua de amor
când tot se șterge, toți se vor,
se redescoperă-n enigmă,
se mângâie-n priviri stinghere,
se mor de dor de-un Valentin,
se curg pe-un vis, se scurg fior..............
12.02 2011
PS.
Bonne anniversaire Daniel, 14 février ... A moi même!