Poezii de dragoste - pagina 25
Cafeaua tarii mele
Inttr-o nopate singur eram
Fara tovarasa de perna si de hram
Fara prieteni sau amici sa discutam
Intr-o carte de a mea citeam
... Mos Ene pe la gene venea
Cu mos Treaz pe mine se luptea
Triumfa Mos Ene,pe mine ma rapea
In lumea somnului ma ducea
Dis -de- dimineata m-am sculat
ca nicodata,precum m-am invatat
Inainte de zori sa fie revarsat
Universul...de parca e in doliu imbracat
Intuneric...liniste...stima ...si demnitate
Intuneric,ca cel in mormante purtat
Liniste...ca de moarte si singuritate
Demintate...ca a regilor in regate
Rugaciunea de zori am executat
Creatorului Unic m-am inchinat
Atotputernicului..fara egal si neimperecheat
Etern,vesnic,fara inceput...si nelimitat
Prin geamul odaii priveam
O cafea pe foc fierbeam
Cafeaua tarii mele...atata doream
Pe veranda stand,band..,si ma bucuram
Soarele isi lasa razele aurii
Ca o vergina timida cu nur
Cand isi lasa pletele filfii
Peste umar si cu ochi azur
Ma indeamna ....muntii sa sarut
Valea sa mangai,pomii sa mut
Zefir cu roua...dimineata stranut
Ciocarlia...simfonia primaverii aparut
Îţi aminteşti,iubito...
Îţi aminteşti,iubito,
De ziua cea-nsorită,
Cînd ne-am ascuns de lume
În pagiştea umbrită?
Ne legăna pădurea
Cu tremur lin de frunze,
Cînd noi prindeam amorul
Şi-l înşiram pe buze.
Şi soarele prin ramuri
Se furişa-n tăcere,
Vroia şi el să guste
Din dulcea noastră miere...
Mestecenii cu plete,
Uşor spre noi lăsate,
Se-ngălbeneau la faţă,
Prinzînd a noastre şoapte.
Iar noi,furaţi de farmec
Pluteam,cuprinşi de vise,
Gustînd mereu şi iarăşi
Din tainele nescrise...
Se-ncarcă aerul de timpuri panselate
Săpate-n început de treze-n aburi, glii
Sub plapuma topită în reavăn de florii
Buchete... parfumând priviri amorezate.
Se umple sunet spart de movii, toporașii,
-Viorile strunate în palme de copii
Cu alte flori de câmp- petale de florii
Înveselind morminte și celebrând urmașii.
Se strigă flori pe străzi, prin văruite case,
De-un mistic acanonic de dragostele vii
Se cheamă-n delicate apeluri de florii,
O dată-n calendar și multe... și amoroase.
Străbate iar mirosul de spuma de dantelă
Spălată și scrobită de pururea-mi mamare
Când se-mbrăca-n ajun de Paște; era floare,
Căci Floarea o chema, lu’ Cucu, glas de mierlă...
... Ce îmi cânta legende doinite, a lui Jianu,
Când își găsea din timp, că doar muncea, zglobie;
Nici vârstă nu avea, cu spate adus, florie
Veșnică gazdă, vraci, ce da în cărți tot anu’.
Din ea am deprins laic de sfinte sărbători,
Se primenind curată duminici azurii,
În negru cu tiv alb brodat și ii florii...
Și-mi bântuie și acum mirosul ei de flori......
Mă-nchin, genunchi zdreliți, la nume de fiori.
07.04.2012
Toata viata mea a fost o minciuna,
Ascunsa sub chipul de ura.
Tu esti singura farama de adevar
Din viata mea cea grea.
Stiu asta fiind ca te iubesc,
Stii bine ca adevar graiesc
Daca mi-ai mai da o sansa
Sa imi iau a mea revansa
Sa iti arat cat te iubesc
Iti promit ca nu mai gresesc
De mi-ai da aceasta sansa
Sa imi iau a mea revansa.
Asculata-ti inima iubite,
Si fii atent ce-ti spune ea,
Apoi intoarce-te la mine
Si daruieste-mi dragostea
CAci inim nu minte, e cinstita,
Iti spune-ntotdeauna ce e bun
Iar de-o asculti acuma, tu, iubite,
Vei sti de vom avea acelasi drum
Eu te astept pe banca noastra draga,
Aici, in parcul cu castani,
Iar de-ai sa vii in fuga, tu, iubite,
Voi sti cu-adevarat ca dragostea mi-o dai
De nu, voi ramanea tacuta
Aici, in parcul cu castani
Si voi simti ce-amara e minciuna
si cat de dulce este cand o ai
Asa gandeam stand singura pe banca,
Vazand ca ore trec si tu nu vii
Cand dintr-odata am simtit durerea
Si spaima unei presimtiri
M-am ridicat in fuga si-am plecat,
In fuga am ajuns pe strada ta
Si ca un traznet m-a lovit
Multimea-n negru ce plangea
Cu ochii plini de lacrimi, tremurand,
Am incercat sa-ntreb ce s-a-ntamplat
Dar n-am putut, caci auzeam plangand
Parintii, care atat te-au adorat
Si am fugit nebuna de durere
Strigand pe strazile pustii
"O, Doamne, da-mi acum putere
sa lupt, caci simt ca voi muri"
In zori, cand am ajuns acasa,
Zdrobita de durere am cazut
Dar ... nu mai simt, si cred ca nici nu-mi pasa,
mi-e somn si vreau sa plang, sa plang
Si-am adormit, visand ca sunt mireasa
iar tu, m-astepti langa altar,
In vis, am devenit sotia celui iubit,
Pe care nu-l mai am
Trecut-au ani de-atunci, dar n-am uitat
Nimic din tot ce-a fost povestea mea
Cu tine-n vis atunci m-am cununat,
de-atunci ma simt mereu mireasa ta
Acum, cand simt ca voi muri
Si singura-s pe patul de spital
Te chem iubite ca sa vii
Si sa ma iei, caci sunt a ta!