Poezii de dragoste - pagina 26
intr-o seara de toamna,
Cand frunzele cadeau
spulberate de vantul nebun,
Intr-o seara de toamna,
Pasii ni s-au intalnit pe-acelasi drum
Si ne-am oprit pe-aceeasi banca,
Singura din parcul cu alei,
Era banca juramintelor noastre,
Era banca iubirii de ieri.
Si tristi am privit-o-n tacere,
Emotia-ncet ne-a cuprins,
Fiorul iubirii trecute,
In noi nicicand nu s-a stins
In ochi ne-am privit si-am zarit
Aceeasi iubire pierduta,
Caci timpul a sters doar un vis,
Dar dragostea nicicand nu se uita
De mana ne-am luat si-am pornit
pe aleile azi pustiite,
Iar vantul batea ca nebun,
In parcul juramintelor stinse.
Tarziu ne-am oprit tremurand
si-atunci cu un ultim sarut,
Ne-am spus "adio" plangand
din parc am iesit, pe-un drum diferit
Floare de câmp
Ma ratacisem odata
Pe-un câmp cu flori salbatice
Si dadui peste o floare de fata,
Ce avea cu tronc sa-mi pice…
S-a iscat apoi un vânt,
Care-a smuls-o de pe câmp
Si ea începu sa zboare
De parca-i crescusera aripioare…
Când vântul s-a mai linistit
Si ea începu iar sa coboare,
Am vazut uimit
Ca ramasese totusi floare…
O floare…, dar cu aripioare,
Care acum stia sa zboare
Si care mai trecea uneori în zbor
Si pe la mine, din capriciu sau de dor…
Oferindu-mi pentru câteva clipe
Surâsul ei de floare…
4.04.2012, Flosanto
Un înțeles de dor
pentru orice,
un aparat de zbor
făcut să vindece.
Frugal păcat
îmbietor,
un contemplat
mistuitor.
Neîndurător
sfredel de suflet,
chinuitor
lipsit de cuget.
Endomorfină
sorbită nesătul,
epinefrină,
scoțând din suflet nul.
O binecuvântare
de fior
în curs de derulare...
Înfiorător!
Apăsător
de suav,
delir ușor...
Un fin enclav.
Neperimat etern
e singurul decor,
eschivă la infern...
Sublimul de amor!!!
25.03.2011
Am luat o lecție de la un câine,
O cățea, în fond o umanitate-
Despre credința oarbă, de sinceritate
Fără de margini, peste orice mâine.
Am cunoscut-o suflet de gigant
Într-un sublim de-nțelepciune, stoic
Nespus nicicând, doar demonstrat eroic
Zilnic fără recompense, fără epatant.
În veci nu o să știu c-avea dorințe;
De pentru câine e cumva vreo fericire?!?...
Nu mi s-a spus nicicând de câinii au iubire
Sau e o simplă chestie de preferințe.
Am chipu-i de urs alb cu priviri calde
Din doi ochi bruni și c-un năsuc maro;
Parcă eram eu însumi credincios, un alter ego
Și mă vedeam culcat iubitei ’n lanț de salbe.
I-am fost la rându-mi bunul curator
Și-am întremat-o-n nou dintr-o epavă;
Știa de-atunci că i-a fost soarta gravă
Și-n veci nu m-a mai părăsit... Un slujitor.
Mi-a arătat copii ce și-i făcea-n ascuns,
Venea să mă invite să-i văd, mândră...
Au fost și morți deja când se uita-ntrebândă
De sunt frumoși și i-a-ngrijit 'ndeajuns.
În fond fusese veșnic o hoinară
Ce supraviețuia în mii de circumstanțe;
Era o enciclopedie d-experiențe, relevanțe
Și mă ierta de câte ori plecam... O-ntreagă vară...
Nu știu precis de doar a îmbătrânit
Sau brusc a dovedit-o suferința
Căci niciodată nu și-a exprimat voința
De-a vrea mai mult... decât stăpânul prorocit.
Oh câte rugi am înălțat la cer
Să vină primăvara cum ne promisese,
Căci tremura din noapte-n zi printre accese
Cu ochii duși, mai duși, suflet stingher.
Ne-am separat o seară oarecare
Crezând că i-am tratat și suflet și angoase,
Dar dimineața crudă o-nghețase...
Murise Urechiușă, ca o binecuvântare...................
16.03.2011
De ce?
Îmi amintesc prima clipă când te-am văzut,am rămas nemișcat,
Ochii mei îți urmăreau toate mișcările...de ce?
Au fost momente când ne-ntîlneam cu privirea,
Și mă-ntorceam imediat...de ce?
Îmi amintesc, eram distrat.
Îmi amintesc când ai plecat,
Îmi amintesc, te-am sărutat.
Am stat,am stat,și-am cugetat...
De ce suntem creați așa? există oare vreo soluție să scap de suferințe?
De ce...atunci când mă trezesc, numai la tine mă gândesc?
Am încercat să fac ceva ca să te șterg din mintea mea.
Am crezut că sunt mai tare, nu pot să cred...? sunt moale.
Stau în tren și mă gândesc...
De ce? chiar dacă acum e virtul
Deseori în calendar privesc,
Mă-ntreb, oare va fi cândva real?
Cu tine vreau să-mpart tot ce-i mai bun pe lumea asta.
Iartă-mă, știu...am greșit, a fost o situație proastă
Nu te grăbi! mai stai și chibzuiește...
Dar să nu uiți niciodată, că eu sunt cel ce te iubește...
De ce nu vrei să mă-nțelegi?