Ţărmul iubirii mele

De ce spre ţărmul din tine,
Rămân doar eu?
Cu valurile care m-au spălat
La naşterea Timpului?

Aproape de moara norocului,
Nu se mai macină,
Fericiri,
Fără de inima
Zâmbetului tău.

Şi m-am pierdut în lumina iubirii,
Fără să înţeleg norii
Împotrivirii de noi înşine,
Ce ne udau cu lacrimile lor amare,
Vremea.

Şi te-am luat sub umbrela,
Patimilor mele,
De a te dori,
Dincolo de orice Înger al Clipei,
Care nu credea în simţămintele,
Propriei sale eternităţi,
Amintindu-şi de apa sărutului,
Ce avea să ne spele,
Într-o zi,
Moartea.