Poem şoptit

Voturi
115
voteaza

Poem şoptit

Aş locui în ochii tăi, o vreme,
să văd cum munţii încă nasc izvoare;
Când îl sărută-n taină căprioare,
să simt cum firul ierbii încă geme.

În pumnul tău aş locui, o vreme,
de tine să mă simt la sân purtată
Precum o mierlă care-a fost vânată
şi stă rănită printre crizanteme.

Aş locui în părul tău, o vreme,
s-ascult cum vântul şuieră prin crânguri;
Tu, scuturându-ţi tâmplele de gânduri,
să îmi reciţi în şoaptă mici poeme.

Aş locui sub paşii tăi, o vreme,
să-mi poţi reda odihna unui drum
Iar norii grei, bolnavi de-atâta fum,
să îi aduni cu sârg în ninse gheme.

Şi-atunci cand glasul meu o sa te cheme
să-mbraci toţi pomii-n haine de crăiasă.
Eu, fulg de nea întors din nou acasă,
voi zăbovi în palma ta…o vreme.

Autor: Elena Glodean

Inapoi la lista poeziilor de dragoste