Partitură

Ce straniu se-aude tăcerea,
Doi peşti mai respiră pe mal,
Fug paşii spre un… nicăierea
Şi lebăda cântă final.

O creangă e ruptă în tine,
Un sâmbure-uscat redevin,
Iar vorbele ar fi puţine
Şi nu ar susţine-un turvin.

Cât dor am în mine, iubire,
Ce bine era să fiu viu,
Nu cer nici o despăgubire,
Constat, doar, deces timpuriu.

Un râu se îneacă în mine,
O uşă închisă ia foc
Şi doar un “dal capo al fine”,
Ar pune iubirea la loc.