Orbi din dragoste

Lumea e o pieliţă pe ochi

nu mai e mult şi bisturiul o va tăia

vederea va fi grea ca o ieşire

din trupul haşurat peste inimă



a fost odată ca niciodată o bătaie din palme

lângă piatra din spatele căreia pândeam răsăritul



umbra ta alunecând peste mine

topeşte ţipătul unui pescăruş

între degetele rătăcind sub nisip



lângă noi se auresc arcadele părăsite

şi cerul aruncă părticele din viaţa noastră

în toate direcţiile



de la început am ştiut că vom orbi din dragoste

pentru o vreme



suntem prea rupţi unul din altul

ca să ne putem atinge

fără a pierde linia despărţitoare

sub iedera pielii



o poveste pe care o străbaţi mereu

de la mijloc spre margini cum citeşti chipul

unui copil adormit în braţele mamei