O mângâiere doar

O mângâiere doar

O mângâiere doar când ceasul e târziu
Aruncă-mi o privire sau poate-o-mbrăţişare
În lumea-acesta, atât de schimbatoare,
Cu suflete ce-s pline de pustiu.


Un zâmbet pe-un peron, batista fluturând
O linie ce viaţa să-mi împartă
Între tristetea de-azi şi ce a fost odată
Cu timpul ce în tropot îl simt tot alergând.


Umile-atingeri, dorinţe retrezite,
Sărutul cel demult abandonat,
În umbra nopţii tot singur şi uitat

Tot blestemând zgârcitele ursite
Ce nu mi-au dat să gust nicicând dintr-o plăcere
Fără să-mi ceară partea de lacrimi si durere.