Luceafar eminescian

Voturi
11
voteaza

Luceafar eminescian

De atata durere ce pieptul meu o stie
nu mi vine nici a sta dar nici a scrie
nu vreau nimic si parca totul vreau
doar langa tine i bine daca stau

Si sper ca intr o nopate sa mi rasai
din stele chipul tau sa imi apara
si sa ramai la pieptul meu sa stai
ca si cum ar fi pentru ntaia oara

Cand dragoste simti vom amandoi
as vrea sa fim dor luna si noi doi
ca si un luceafar eminescian
as vrea acum sa imi cobori de sus
pe o raza de iubire pe o stea pe un margean
as vrea sa apai cu luna cand soarele s a dus


o vino tu lucefar bland
in noptile cu stele
iubirea ti sa o simt vibrand
stand in bratele mele

si al tau sarut dulce amarui
il lasa pe a mea gura
si mana ta cu m alta nu i
pe mine o nfasoara

si mai ramai
si mai ramai pana in zori
ca noaptea iute trece
cand iubirea n clipe o masori
cand mi esti asa de rece

Cu un luceafar te asemeni
ramai doar cand apare luna
eu sunt doar om printre ai mei semeni
luceafar tu vei fi intotdeauna

eu Catalina sunt iar tu Hiperyon
care ti ai parasit al vietii tron
si pentru dragoste si suferinti
ai coborat din aura de sfinti

sa devii om ca ei sa simti iubirea
de ar pieri doar un om n ar pieri omenirea
ai renuntat la viata nesfarsita
ca sa mai iscalesti inca o fila
ca sa pot eu a ma simti iubita
dar.. tu esti tot luceafar...
iar eu doar o copila.

Autor: andreea motoi

Inapoi la lista poeziilor de dragoste