Îţi aminteşti, iubito...

Îţi aminteşti,iubito...

Îţi aminteşti,iubito,
De ziua cea-nsorită,
Cînd ne-am ascuns de lume
În pagiştea umbrită?

Ne legăna pădurea
Cu tremur lin de frunze,
Cînd noi prindeam amorul
Şi-l înşiram pe buze.

Şi soarele prin ramuri
Se furişa-n tăcere,
Vroia şi el să guste
Din dulcea noastră miere...

Mestecenii cu plete,
Uşor spre noi lăsate,
Se-ngălbeneau la faţă,
Prinzînd a noastre şoapte.

Iar noi,furaţi de farmec
Pluteam,cuprinşi de vise,
Gustînd mereu şi iarăşi
Din tainele nescrise...