Încet, încetisor...

Încet, încetisor…

Încet, încetisor,
Moare un amor,
Pe care-l credeam nepieritor…
Ei da, îmi aduc aminte,
Ca mai crezusem asta si-nainte…
Si nu odata, ci de mai multe ori!
Si uite ca, tot nu m-am învatat minte!
Asta-i dovada ca amorul n-are minte,
Oricum l-as descrie în cuvinte…
Deaceea, cel mai frumos amor
E cel fara cuvinte,
Cel fara minte,
Cel cu patima si dor,
Chiar si daca e doar unul trecator…
Ces a-i faci, asa-i omul, uitator
Si mereu cu capu' n nori,
Ori de câte ori,
E lovit de-un nou amor!
Dar poate nici nu-i bine
Sa vorbim de amor,
Când unora doar de bine
Sau numai de placeri haine,
De fapt le este dor!

Septembrie 2012