In padure

Padure minunata,izvor de poezie
Ce ascunzi in tine atita frumusete.
Le darui tuturor atita bucurie
Si risipesti de-n-data a inimi tristete!

Sfioasa,fericita, pasind in al tau templu
Printre copacii mindri visatoare ma plimb.
Si in juru-mi se revarsa a pasarilor triluri
Ca un balsam in suflet picurind.

In iarba-ti matasoasa in care scinteiaza
A florilor safire,smaralde si rubine
In mijlocul la atit de multa frumusete
Ma simt bogata la fel ca o regina!

Iar astrul vietii,fruntea imi alinta
Cu raza-i ce prin frunze vesel se strecoara
Si tot ce atinge in juru-mi cu aur poleieste
Dind farmec si mai mare la tot ce ma inconjoara!

Uimita eu descopar in frageda ta iarba
O lume minunata plina de frematare
Sunt mici fapturi ce-abea le bagi in seama
Ce trudesc din greu fara incetare.

Iata o furnica,parca din smoala scoasa
Ce duce-o greutate mai mare decit ea
Si chiar de un obstacol in fata ii apare
Ea nu abandoneaza,continua truda sa.

Imi ocoleste mina si pleaca mai departe
Privirea mea cu-atrntie drumu-i urmareste
O ce mult ma uimeste acea mica faptura
Vointa si curajul pe care-l dovedeste!

O,cite ne inveti, padure draga
Prin flori, prin pasari si gizele din tine.
Insa de multe ori trecind cu nepasare
Omul pierde mult,dar poate ca nu stie...