Fără casă,

Mi-e frig şi-aleea e-ntunecată,

Nici felinar, nici bec, nici foc.

Alerg bezmetic dezbrăcat,

Prin vânt, fără vreun scop.



Şi caini haini, turbati,

Sar pe mine să mă muşte,

Ţip după-ajutor speriat ,

Dar cine să-i împuşte?



Vântul bate tot mai tare

Şi spulberă în cale tot

De sperie salcâmul

Şi măr şi brad şi plop.



M-ascund în tomberon

Şi pute-atât de tare,

Măcar aici nu plouă

Şi am şi de mâncare.



Adorm înfricoşat,

De vremea nemiloasă,

De câinii cei turbaţi,

De mine fără casă.