Fosnetul iubirii

Voturi
9
voteaza

Fosnetul iubirii

In murmur de frunze ce framata lin -Luna apare pe cerul senin . Rasuna ecouri de doruri uitate -Iubirea ,speranta, sunt toate desarte .Printre stele,una sclipeste mai tare . E Luceafarul ,ce-mi stie durerea cea mare .Cand vin zorile lumuna-i de-o stinge . Pentru tine iubire inima-mi plange .Si tainic privirea in jos mi-o cobor .Aripile-s frante,nu pot sa mai zbor .Ma-nalt doar cu gandul mereu catre tine . De ce catre mine ,iubirea nu vine ? De ce te ascunzi mereu in tacere . Iubire pierduta in lacrimi,durere . Revin-o la mine pe calea cea dreapta . Alunga-mi tristetea,din vis ma desteapta .Apropie-ti gura de gura-mi fierbinte . In stol pasarele, triluri sa cante .Sa sorbim fericirea ca apa de azvor . Iubirea renasca al nostru amor .Iar pacea iubirii mereu sa se-aseze . In noi fericirea,mereu sa dureze .Aceasta e calea ce duce la implinire. Traiv-om de-a pururi mereu in iubire .Sunt toate acestea ,ganduri ascunse .Citind poezia-vor fi ca si spuse .Ramane acum un raspuns sa primesc .Caci mai presus de fire -eu -inca iubesc .

Autor: AVADANII MIHAI

Inapoi la lista poeziilor de dragoste