E prima toamna-n care mi-e frig

Voturi
10
voteaza

E prima toamna-n care mi-e frig

Ma plimb pe strazi, cu fata-n pumni
Ma plimb, punand o intrebare.
Intreba mereu o lume, despre tine pui
Cautand o rezolvare!

De ce am fost eu parasit?
De ce oare-am fost iubit?
De ce mereu in noapte strig?
"E Prima zi din prima toamna, prima zi-n care mi-e frig!"

Si merg pe strazi, sperand ca voi gasi
Si merg, cautand un raspuns in fiecare zi
Si merg pe alei cu fruze moarte
Amintindumi de vorbele tale si de soapte.

Si alteori, ma mai opresc
Stergandu-mi lacrima, caci te iubesc
Si iar incep, si iar sa strig
"E prima zi din prima toamna, prima zi-n ca mie frig!"

Autor: Rusu Ionut-Dorin

Inapoi la lista poeziilor de dragoste