Dor de tine
Dor de tine
Azi am păşit în lumea ta în genunchi
Simţeam cum îmi cresc frunze din tulpină
Eram copii pe vremea aceea să ştii
Întâlneai doar râsul dimineţilor pieptănate în grabă naivi mai eram Doamne
O cărare pe mijloc acesta este drumul pe care tu trebuie să-l vezi acum
Îmi spuneai aşa se întâmplă cu noi oamenii tineri când creştem plângem
Da plângem după vremea de afară ne ia la rost timpul
Tu taci într-un colţ ce să mai fac cum să mai fac acum Doamne
Cum să schimb uşa de la intrare când iala este încă nouă?
Crede şi tu se pot schimba vieţile dacă îţi priveşti chipul în oglindă
În fiecare dimineaţă te iei de mână hai astăzi eşti mai frumoasă ca ieri se poate
Atunci cred ştii cred că sunt ţinută în leagăn cu două frânghii atârnate de cer
Îmi mulţumesc în gând că exist şi ţie
Prind soarele cu o mână îl pun pe inimă ca la şcoală
Când doamna de pictură ne învăţa că el soarele nu trebuie să stea în colţul foii.