Dor de tine

Cum să striveşti în palme stele

Când lacrima îşi spune ruga…

Cum să nu cânţi când de durere

Apusul îşi sărută umbra…

Şi cum să zbori când curcubeul

Născut din rouă şi tăcere

În noapte îşi culege eul

Din zbuciumul fiinţei mele?




Cum poţi să râzi, când visul plânge…

Şi cum să dormi, când ziua doare.

Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge

Apocalips de dor şi mare…

Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni

Când sufletul dezminte firea.

Cum să iubeşti…când din iubire

Azi strângi la piept doar risipirea?




Cum să fii bun, când totul minte.

Cum să mai ierţi, când totul doare.

Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte

Rostită-ntr-un altar de soare?

Şi cum să ceri nemărginirii

Să îţi arate-n larg hotarul

Când nu-i poţi spune fericirii

Că vrei să îţi alunge-amarul.




Cum să te strig, când eşti departe.

Cum să-ţi sărut în vis privirea

Când tu te temi că zori deşarte

Ţi-aştern în braţe amăgirea…

Şi cum să-ţi spun că doru-n mine

Nu minte şi nici nu trădează

Când tu, tăcut, te-nchizi în tine

Şi nu simţi noaptea că visează?




Cum să te chem, când ştiu că-n noapte

Nu vrei s-auzi a mea chemare.

Cum să nu cad, când eu din şoapte

Nu pot să-nalţ un vis spre soare…

Şi te iubesc aşa cum omul

Iubeşte doar o dată-n viaţă!

Dar eu iar pierd… Şi risipirea

Îngroapă stropii de speranţă.