Din cerurile albastre

Din cerurile albastre,
Stelele nopţii se desfac,
Ca raza iubirii noastre,
În raza de pe lac.
Cum păsărelele ciripesc,
Iar codru-i gânditor,
Cât de mult te iubesc,
Fără tine simt că mor.

Turmele de stele-s pe cer,
Pe câmpul cel albastru,
Cum luna-i un grănicer,
Pe-o rază ce-i ecvestru.
Ce câmpul-i plin de flori,
Ca cerul plin de stele,
Ce iubirea-i în culori,
Unde-mi-s amintirile ?

Răpusele dureri grele,
Când la tine mă gândesc,
În cuibul de păsărele,
De aceea te iubesc.
Stelele-mi sunt icoane,
Dăruind val de-amor,
Ca şi câmpul plin de grâne
Că din flori-i scris: „ Te ador ! „

( 2011, 06 februarie )