Crăciun

Fărâmă de mesaj galactic
Se convertind păgân cu sfinte
Într-o cutumă, vis cu practic;
Copil pierdut de-un zeu părinte.

”Dar” e, creație, crenguță
De tată-n fiu născut incert
La dată fixă... În brad crăcuță
Lumini sclipind pe-un cer deșert.

”Cobor” din aștrii-n casă caldă
Din sanctitate-n moș-copil
Născut sacrificat, ofrandă
De-o lume-n crucifix ostil.

E albul prunc cu barbă moale,
Claus, Christmas, Noel, Crăciun,
Natal, Nativity, Natale,
Calatio... simbol de bun.

Se scurge-n vin sânge-n pocale
Să umple-n toasturi de urări,
Îmbujorând mari, mici sub poale...
E Moș Crăciun, albit de flori.

El strânge fiii, risipiții,
Dă-ndestulare, cânt în daruri
La cei ce au... Năpăstuiții
Întind cu mâna bici din caruri.

Alunecă pe timp, la fel
Tot neschimbat, cu reni-n hamuri,
Hristos cernut în fulgi de miel,
Neștiind că-n veci e sol de daruri.

Prozaic obicei canonic
Transpus plăceri în suferință
Îngemănând suflet-draconic;
Păcat de-omor într-o credință.

E-o lume într-o sărbătoare
Cum de milenii a fost, va fi,
Căci rege naște, icnet moare
Și toți lui Moș suntem copii!

PS
Mă rog o lume pace s-aibă
Să uite azi de rău, de orori...
Doar dragoste, o floare dalbă,
S-aveți! Ferice sărbători!!!
20.12.2011