Când dragostea se-nalţă...

Când dragostea se-nalţă vibrând până la stele,

Vin săgetări din ceruri filtrate-n ochii tăi,

Vin flăcări dulci şi calme ca brizele pe văi

Şi mă cufundă-n basme şi-n amintiri rebele.



Statornic ca o stâncă izbită de talazuri,

Fidel iubirii tale, mă-nalţ, deşi cobor;

Neliniştea din mine se-ascunde-ntr-un fior


Şi astfel ea devine când dubii, când extazuri...



Furtunile din inimi - neant turnat în fiere -

Străpung tot infinitul, lăsând în urmă scrum,

Vijelioase lacrimi se potolesc oricum



Sau se preschimbă-n ură, dac-amăgirea piere.

Când jarul s-a stins bine, stăm buimăciţi în drum,

Abia de ne cunoaştem - două statui stinghere...