Aş vrea să dorm în patul tău

Mirosul de portocale să-mi intre-n oase

pielea s-o desfaci ca pe-o coajă amară

pereţii camerei să mă-nvelească

viscerele să ţină loc de şevalet

de câte ori înmoi pensula-n inimă

geamurile se vor lovi de pereţi

sângele nud nu ţâşneşte din prima



aş vrea să dorm în patul tău


pielea s-o desfaci ca pe un kiwi

în multe fâşii subţiri, transparente

prin care să vezi

cum plouă

tot plouă în pântec

peste casa medievală

în care trăiam fără trup



nu e nici frig, nici cald


ierburile se caţără-n trecut

pe aleea de sub balcon plânge un pisoi

aşteptă-mă, fug repede să-l iau sus