amintiri

intr-o seara de toamna,
Cand frunzele cadeau
spulberate de vantul nebun,
Intr-o seara de toamna,
Pasii ni s-au intalnit pe-acelasi drum

Si ne-am oprit pe-aceeasi banca,
Singura din parcul cu alei,
Era banca juramintelor noastre,
Era banca iubirii de ieri.

Si tristi am privit-o-n tacere,
Emotia-ncet ne-a cuprins,
Fiorul iubirii trecute,
In noi nicicand nu s-a stins

In ochi ne-am privit si-am zarit
Aceeasi iubire pierduta,
Caci timpul a sters doar un vis,
Dar dragostea nicicand nu se uita

De mana ne-am luat si-am pornit
pe aleile azi pustiite,
Iar vantul batea ca nebun,
In parcul juramintelor stinse.

Tarziu ne-am oprit tremurand
si-atunci cu un ultim sarut,
Ne-am spus "adio" plangand
din parc am iesit, pe-un drum diferit