Poezii de dragoste - pagina 5

Poezii de dragoste - pagina 5

Voturi
10
voteaza

Balada fluturasului

Balada fluturasului

Cand lacrima de roua
Si frunza se vor fi uscat,
In zbor parasi-o-voi usurat,
Frunza pe care-am înnoptat…
De-ar fi din nou sa ploua
Sau sa fie numai roua,
Am sa nimeresc pe o alta,
Si am s-o pup si pe ea
Pâna dimineata!
Iar ziua iarasi voi zbura
Din floare-n floare
Si le voi pupa pe toate!

Septembrie 2012

Autor: Florin Santo Flosanto
Voturi
33
voteaza

Dor de o efemeră

Când trec pe strada ce mergeai spre casă
Îmi bate inima în pașii-ți ca de lied
Și tâmplele mă dor de liniștea de vid
Și nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă!

Privirea-mi șnurui pe asfalt ce-ai stins
Caldă nălucă-n zâmbetul de zână,
Mă adormind pe zebră, în crez că-i doar o strună...
S-aștept întâmplătorul, îmbătrânind de nins.

Am gât uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc să prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ți sorbi pe undeva, o luni, o marți, o joie...

Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezând c-apari așa în mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vânzătoare ce te serveau cucernic...
Sleit de dor adorm ’n depoul de tramvai.

Tresar buimac când mintea îmi joacă crude farse
Și-mi pare te zăresc ca oaza în deșert
Și mâna-ntind cu gândul, aievea mă deștept...
Nici nu mai am respir, îmi simt sufletu-n tarse.

Zâmbesc năuc, pierdut, la toți ce-aveai prieteni...
Aș da din viața-mi parte, doar un alint să am,
Să-mi spună un cuvânt, să-mi dea din tine un dram
De simț, d-ecou de gând... S-adorm senin pe ceteni.

Sunt singur, cavaler ce plâng în dos de-armură,
Schimonosit de-un zâmbet străin pe fața hâdă,
Crispată... doar parând prezența-n mintea-mi nudă,
Cu lacrimi pe sub pleoape și inima-n arsură.

Mă rog la tot ce-i sfânt să revii, voiajeră,
Chiar de-i periplul lung, am și apoi s-aștept
Și inima de-mi pierd, am sufletul în piept
Și el mi-e eternelul... În dor de-o efemeră...
14.06.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu
Voturi
26
voteaza

PRETUL IUBIRII

Pentru iubirea ta pret mare am platit
Si nici asa parte de ea nu am avut,
Am sa te scot din minte,am sa te scot din suflet
Nu vreau sa imi ramana decat doar al tau zambet.

Pretul de-a te iubi a fost prea mare draga
Inima mea ai franto,nu mai e intreaga,
Acuma imi dau seama pretul ce l-am platit
O inima distrusa pe veci...asa ai vrut.

Am crezut in tine si in iubirea ta
De astazi doar in vise,eu te voi cauta
Nicicand nu-ti voi mai deschideusa zambind din prag
Nici versuri de iubire ce ti le-am scris cu drag.

Caci fara sa iti pese mi-ai distrus inima
Nu te-a interesat ca si tu esti in ea
Ai omorat iubirea in stil elegant
Almeu suflet e mort,departe in neant.

Sper sa platestisi tu pretulce l-am platit eu
Atunci ai sa vezi si tu cat este de greu
Traiesc...dar eu sunt moartafara iubirea ta
Nu stiu ce am sa fac,n-am sa pot rezista.

N-ai sa poti stii vreodata cat sufar pentru tine
Pretul este prea mare ..inima nu-l tine!
Ai sfarmat diamantul,pentruca asa ai vrut
Pretul iubirii e mare,si doar eu l-am platit.

Pretul iubirii i-mi arde sufletul pe veci
De-ai reusi macar sa poti sa i-l ineci...
Blestem iubirea asta ce a venit asa..
De sus ..la intamplare,fara sa fac ceva.

Stiu ca aceasta iubire nu e meritata
Nu pentru ca n-ar fii..doar pentru ca-i furata
Dar pretul e pre mare ce trebuie platit
N-as regreta de mi-ai fii aratat ca m-ai iubit.

Pretul pe care vreau ca si tu sa-l platesti
Sa nu poti sa ma ai atunci cand ma doresti
Ultimul gand la culcare seara cand te duci
Sa-ti fiu o adiere,sa nu poti s-o apuci.

Eu nu pot masura iubirea ce ti-o port
Si nici din a inima,nu pot ca sa te scot
Acolo vei ramane pentru vecie..jur
Iubire inocenta si fara de cusur.

Frumoasa e iubirea,frumos e al ei zambet
Dar cand este furata,platesti fara de preget
Am invatatca inima nu o poti opri
Pe cine sa alunge,si pe cine poate iubi.

Iubirea acolo se naste ,inauntru ei
Platesti dobanda mare,platesti fara temei
Pretul iubirii e mare dar trebuie platit in doi
Iubiti iubirea noastra,caci va iubim si noi.

19 iulie 2012
Mereu te voi iubi!

Autor: iulia
Voturi
34
voteaza

Ceva de dragoste

De-un timp, se cere tot mai mult
și tot mai des de mult se cere
-în lipsa de orice apropiere-
din ce-am pierdut... Ocult tumult!

Suntem alături mașinal,
uitați de noi, doar ”un aquis”
-câștig de fiecare zi-
mimând amor în teatral.

Aș vrea să ies, să nu port vină
de-aducere nefericire,
-căci mor, de tristă ai privire-
aș vrea iubiri să dau, rutină!

În lumea asta de interese
urlu să spun că nu e cost
s-ai dragostea nesecat rost,
Evele lumii s-ai mirese!...

... le-aș vrea la fel pe ele, pure,
nude de gol, doar consonante!
Să ne citim pierduți în Dante
le-aș vrea din nou, fete... mature!

Zăresc pe hol un chip de divă
cu bucle sub băscuță crem,
cu ochi velur, de undelemn
și c-un Don Juan, deopotrivă...

... de-un timp, de-atunci. Sunt fermecat
de izul de dorințe caste;
mi-e dor de micile năpaste
ce se topeau în albul pat!

Mă rog la firul meu, de stea,
să reînviem la vechi tactism;
drogați, plonjați în misticism...
Ceva așa... de-a dragostea!
10.06.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu
Voturi
31
voteaza

Om

... mă cresc mult timp alături de părinți,
mă trag din ei în lanțuri paralele,
îmi iau din piept de mămă... dinți
și de la tată, zmeu, să zbor ca rândunele.

... culeg din sânuri albul, să fiu cast,
jertfesc din specii sau le cresc mai bine,
mă bucur din orice, mă iubesc fast,
mă lupt cu tot ce pot și eu... destine.

... fur dulcele salivei din albine,
învăț plutit de la delfin, zăgan,
mă strădui să și dau; n-am doar pe mine...
îmi place libertatea, tai orice arcan.

... hrănesc planeta de-al meu bioxid
și câine îmi hrănesc și-i fur prietenia,
mă-nchin la mine însumi, răspândit pe zid,
dintre trecuți... sunt blând... practic și isteria!

... îmi fac iluzii veșnic, căci gândesc,
mă-ncânt de unul singur, compun triluri,
mă-nvăț cuvânt... să nu mă uit, mă povestesc!...
mă reproduc din când în când, fac ”deal”-uri...

... negociez de mic; să am dreptate
mă bat cu pumnii-n piept, ca cimpanzeii,
dar nu mai sunt ca ei, am verticalitate
totală... știu cum s-aleg orice... îmi fabric zeii!

... pot să mă storc de lacrimi, ca să plâng,
să spele din durere... și îmi fac leac
și rictus, strâmbul rău, pot să-mi răsfrâng
într-un surâs candid... ferice să mă fac.

... muncesc cu conștientul să adun
și mă droghez, îmi place să visez,
pun flori la dragi sau știu să mă răzbun
și mă lipesc trup-suflet când dansez...

... nu vreau să mă distrug, deși o știu,
cum să o fac și pot, c-am mai făcut-o,
dar știu de spațiu, timp și știu ce-i ”prea târziu”;
că stiința, știu, nu-i doar o lecție... am avut-o!

... îmi dau organe, făr-a cere schimb,
mă fac tot mai frumos, că-l am criteriu,
știu nu doar să înot, să zbor, știu să mă plimb
și mă tot caut... știu de Univers, știu deuteriu!

... ce mult ar fi de spus, că-s un complex;
paradoxal... și-un individ autonom,
dar ce-am suprem este că eu iubesc
nemărginit!... sunt singurul ce singur mă iubesc... sunt OM!

... mă mor de drag de mine, îs un genom,
mă recunosc din miliarde, singur, EU;
unic reprezentant... multiplicat OM-OM
și-o să mă-nchin etern, la mine... Dumnezeu!!!
06.06.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu