Poezii de dragoste - pagina 2
Si daca sunt,
Si daca esti,
Si daca noi vom fi vreodata,
Atat de-apropiati incat
Si lumea-a fi a noastra toata,
Atunci si visele inchina-voi
Si lacrimile de margaritar
Am sa le pun atunci hotar
Si toate-am sa le-ngrop sub prag
Caci mama mea, si mama ei,
Si orice mama-n crezul ei
Simtea ca ingropand sub prag
Ceva de pret sau foarte drag
Vei fi iubit si fericit
Intr-un camin de toti dorit.
Si daca sunt,
Si daca esti,
Si daca noi vom fi vreodata
Atat de-ndragostiti incat
Chiar viata de ne-am da-o toata
Sa nu ne para-a fi pierdut
Nimic, decat o simpla amintire
Ce trece simplu si tacut
Ca dragostea prin nemurire
Atunci nimic ne va parea
Nimic va fi ca sa murim
Si poate chiar si vesnicia
Ne va imbratisa dorind
Sa ne pastreze amintirea.
Si daca sunt,
Si daca esti,
Si daca noi vom fi vreodata
Atat de-apropiati incat
Eu sa fiu luna cea stelata
Si tu sa fii o stea lucind
La departare de o viata
Sa construim atunci sperand
O bolta, cu stelele de gheata
Si fiecare-a ghetii stropi
Sa ii legam cu fir de dor
Ca sa ramana intre noi
Un cer senin si far’ de nor.
Si daca sunt,
Si daca esti,
Si daca noi vom fi vreodata
Atat de-dragostiti incat
Durerea sa ne para joaca
Si viata cu al ei tumult
Sa n-o vedem decat prin noi
Atunci avea-vom doar nevoi
Sa credem ca simtind asa
Dumnezeirea va dori a da
Si muritorilor de rand
O clipa-n indurarea sa
Sa spere ca macar in gand
Se vor iubi.
Iubito, ce frumoasă ești,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas că n-am cuvinte
Ce numai tu știi să rostești.
Iubito, spune-mi unde ești
Să vin de mână să te iau...
Nu-ți cer nimic, numai să-ți dau
Alei de flori ca să pășești.
Iubito, vino să-mi zâmbești,
Să-mi pierd vederea-n dinți de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cerești.
Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu ești în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.
Iubito, dă-mi dorința vie,
Din ochi dă-mi roua dimineții
S-o sorb, să-mi fie apa vieții...
S-o răspândesc, lumea s-o știe.
Iubito, te aștept în poartă
Tot numărând mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.
Iubita mea, ți-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorințele mele boeme
Și inima, să n-am nimic!
Să mă deschizi, să mă citești
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ți pui la sânii-ți-ngerești.
Să-ți fiu zălog, să mă iubești,
Fă-mă oglindei tale ramă
Să știi că chip timp nu-ți destramă
Și-s veșnic fan când te privești.
Să vrei mereu să-ți fiu pe-aproape,
Să îți răspund doar când mă strigi;
Din spini să-ți iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.
Să mă ții minima rezervă
Când nu mai ai pe nimeni altul,
Să-ți fiu, de ai abis, eu saltul;
Ține-mă-n suflet, mă conservă.
Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ți este dramă...
Mă răsădesc să-ți vindec rană,
Că-ți sunt sămânță de iubire.
Să mor când numai tu vei vrea,
Când nu-ți mai sunt fior de bine;
Nici flacăra să-ncing suspine,
Nici apa să-ți sting dragostea.
Să crezi în mine draga mea,
Că-ți voi fi astru, meteor
Pe cer, topit de veșnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!
23.11.2010
Să te iubesc... și-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ți ascult glas în fraze lungi,
Să ți le sorb, să nu-mi ajungi!...
”Apoi” să n-am de nu ești tu,
De nu-ți dau zâmbet plânsetu’
Și nu-ți sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!
Parte să n-am de liniști, somn,
De nu-ți fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise
La Rai, să nu am porți deschise!
Să mă fac pânză de culori,
De vrei eternul, să nu mori;
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru dușmani să-ți fiu rastel!
Din ochi să-ți fiu iris de flori,
Să răspândești galactici sori
Ce-și iau din mintea-mi doar lumină...
Să-ți spăl greșeli, să nu ai vină!
Să-ți fiu o palmă de Divin,
Să stai să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ți dau dorințele ce-mi frâng!
Să calci, mă torn în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îți fac iubiri din vis!
Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri -veșnici vii-...
Și Steaua mică de mă înalț
Ți-o fac Luceafăr, ring de cuarț!...
Îți rămân plasma de iubiri
Ce curg din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spațiu, sunt un gaz...
Sunt eu gropița-ți din obraz!
Îți voi fi-n jur mereu fuior,
Un fum din drogul meu de dor,
Să te ating, să-ți fiu respir...
Parfum de-un spin de trandafir!...
15.11.2010
Mereu privind la stele
Cu gindul doar la tine
La clipele in care
Stateam ca doi copii
Tinindu-ne de mine
Paseam incet in noapte
Si ne pierdeam in zarea
Umilului pamint
Ganduri de baiat la miezul noptii
Gânduri de baiat la miezul nopţii
Îmi e foarte dor de tine
Nu te-am vazt demult.
În braţe,acum te-aş ţine,
Cât aş putea de mult.
Te vreau acum lângă mine,
Numai pot aştepta.
Curând îşi va ieşi din fire,
Toată dragostea mea.
Te plac la nebunie,
Nu ştiu ce sa fac.
Te visez de multe zile,
Şi nu gasesc vre-un leac.
Sunt " mort" dupa tine
Tu m-ai fermecat,
Inima mea îţi aparţine,
Daca pentru ea ai loc.
Eu scriu acum,
Doar nişte simple ganduri,
Care îmi vor ramane,
În interiorul inimii.
Eu simt ceva profun pentru tine,
Dar poate tu, pentru mine ,nu.
Curand îmi va trece.
Daca ale mele sentimente,
Nu-şi vor atinge scopul.
Este tarziu,şi trebui sa închei.
Dar poate candva
Cu bratele deschise,mă vei primi,
În inima ta.