Uneori plouă a dragoste

Fac ce fac şi mă întorc cu faţa la perete,

mă distrez uitându-mi mâinile pe faţă,

strivindu-mi mângâierile,

împietrindu-mi pleoapele.



tu mi te prinzi cu buzele de ceafă

ca o ploaie de vară

simţi că mă schimb la faţă, dar crezi că

e de la paloarea peretelui. Te aventurezi


să-mi treci cu mâinile pe sub piele.

îţi simt sexul ca pe o palmă

părintească dată la vreme. E a naibii

de distractiv să-i simt arsura.



plutim prin paloarea peretelui ca printr-o

ceaţă ce se ridică prin parcuri după ploaie.



încă puţin şi vom deschide ochii

ciocnindu-ne de duritatea peretelui.


încă puţin şi voi începe să-mi caut febril

mâinile. Pe unde le-oi fi lăsând

când nu te mai am?