Sunt ,,tanar,, si traiesc

Pe scara timpului trecut, sunt doar un semn
Un punct, ce spune ca exist, ca traiesc
Si chiar daca dintii asprii ai timpului au incercat sa muste din obrazul meu
N-au reusit sa-l insemneze
N-au reusit nici sa-mi ciunteasca tineretea launtrica
N-au reusit sa ma faca sa cedez,
Sa ma privesc infrant de trecerea anilor
Si chiar daca degetul acuzator al multora se indreapta spre mine
Putin imi pasa,
Invidiosii si vanitosii acestei lumi mor de gelozie
Mor de frica timpului,
Se tem ca acesta va fi aspru cu ei
Putin imi pasa ca altii ma judeca dupa numarul anilor
Cautand astfel sa-mi manjeasca tineretea chipului
Tineretea mea lautrica, faptul ca pot iubi ca la 18 ani
Faptul ca am un spirit de poet vesnic indragostit
Nu as schimba niciodata “tineretea” mea
Imi place, e matura, e catifelata,
Tandretea pe care o pot manifesta, trece dincolo de un simplu gest
Atinge inima
Modul in care pot iubi, este matur, sincer
Bazat pe principii conduse de sentimente
Si chiar daca pentru numarul matematic al anilor mei sunt condamnat
Rad si ma amuz
Cine sunt cei care ma judeca?
Cine sunt acuzatorii mei?
Oare nu cei care se simt invinsi?
Oare nu cei care se simt batrani in ciuda anilor?
De aceea am facut din indiferenta talpa piciorului meu
Iar din nepasare Calauza mea,
Sunt TANAR, imi place in pielea mea si traiesc!

29. nov. 2010