Intalnire cu ostatici

mi-ai furat sufletul ca un lup flămând şi-a trebuit să te răpesc ca pe-o amintire, prizonieră să te fac într-o oază de speranţă în care păsări ce nu se născuseră încă ne cântau.

deseară nu uita să iei cu tine un zămbet şi vreo trei săruturi pe care-o să le ţin mult timp ostatice. anii îmi vor arăta ce-au mai păstrat din emoţiile copilăriei cu remuşcarea dulce-a unei sălcii ce-a uitat motivul pentru care plânge…