Gânduri şi paşi

Coboară-ncet şi spre apus lumina
Şi-n ochii mei se lasă înserarea,
Mă simt strivit de parcă,a şi căzut cortina,
Aş vrea să-ţi văd paloarea dar,dusă e lumina.

O boare ce adie,mi-atinge lin privirea
Precum o mângâiere,cu un parfum plăcut,
O amintire vie îmi jăruie durerea,
Privesc în sus la stele şi ce e de făcut?

Văd candelabrul nopţii ce luminează rece,
Copacii adormiţi ce străjuiesc aleea,
Păsesc îngândurat şi timpul greu îmi trece
Oare a mea enigmă,pe unde are cheia?

Cuprins de vraja nopţii,atras cu frenezie
De umbrele ce-n faţă-mi dansează fără sens,
Aştern în minte gânduri,cu iz de poezie
Păşind pe-a mea alee,păşind în univers.