Dor de tine

Voturi
7
voteaza

Dor de tine

Azi am păşit în lumea ta în genunchi

Simţeam cum îmi cresc frunze din tulpină

Eram copii pe vremea aceea să ştii

Întâlneai doar râsul dimineţilor pieptănate în grabă naivi mai eram Doamne

O cărare pe mijloc acesta este drumul pe care tu trebuie să-l vezi acum

Îmi spuneai aşa se întâmplă cu noi oamenii tineri când creştem plângem

Da plângem după vremea de afară ne ia la rost timpul

Tu taci într-un colţ ce să mai fac cum să mai fac acum Doamne


Cum să schimb uşa de la intrare când iala este încă nouă?

Crede şi tu se pot schimba vieţile dacă îţi priveşti chipul în oglindă

În fiecare dimineaţă te iei de mână hai astăzi eşti mai frumoasă ca ieri se poate

Atunci cred ştii cred că sunt ţinută în leagăn cu două frânghii atârnate de cer

Îmi mulţumesc în gând că exist şi ţie

Prind soarele cu o mână îl pun pe inimă ca la şcoală

Când doamna de pictură ne învăţa că el soarele nu trebuie să stea în colţul foii.

Autor: Silvia Bitere

Inapoi la lista poeziilor de dragoste