De-ar fi acesta ultimul cântec despre dor

Cum se desparte dorul în silabe, mă întrebi...

Să îl desparţi între noi doi,

Să nu mai fie aşa de greu...



Acest miros de dor mă răstigneşte pe iubire

Şi-ntre palmele mele lumea se adună altfel:

Cu sunetul pe una şi litera pe alta...

Ah, nu-i de cucerit

intrinsecul cuvântului!




Mă doare gâtul de glasul cu care mi te chem,

Ca un copil bâlbâit unde logopedia n-a avut efect.



Sucul mi se gâtuie în gât şi litera nu suportă vocea

Nici când vorbesc la telefon cu tine,

Nici când îţi scriu mesajul meu...



Golul se sufocă de plin între bătăile mele de inimă

Unde-s despărţirile atotsilabelor din lume


Şi sensurile atotcuvintelor.



De-ar fi acesta ultimul cântec despre dor...



N-ar mai trebui să-l despărţim în silabe,

În cuvinte şi în poezii...