De-a fir... a păr

Alunec, creștetul mi-e gară;
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine le-ar putea corupe
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!

Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
-Miresme de-asemeni, fără șir-
Sunt cum mătasea din cocon cu galben fir;
Încântător de moale, cu puteri oculte.

Sunt tot, multiple, fine înțelesuri;
Pot fi și simț, protector, ornament.
Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment!...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.

Încă nu ești și-ți sunt primordial
-O viață mă-ngrijești, te satisface-
Adesea, singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!

Ca o-nrămare de tablou se poartă;
Îți sunt, portretului, un rond de peisaj.
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!
01.07.2010