Chemare

În greşeala niciodată iertată
Se află un loc unde te aştept -
Întorc veacul, pasăre de pradă,
Să-ţi repornească ornicul din piept.

Acolo irump gânduri răzvrătite
Când iasca din opaiţ s-a stins de mult:
Din lumea ta - doar cioburi de cuvinte
Măturate seara de un vânt tăcut.

Spre tine nu răzbat decât vechi zvonuri,
Când iarna a-mpietrit orice izvor,
O haina îţi ocroteşte somnul -
Sub alb veşmânt seminţele nu mor.

Şi, rătăcit într-un colţ de lume,
Oul umil încălzit de spaime
Cheamă lumina zilei de mâine.