Cersetorul visator

Cersetorul visator

Stateam la poarta ta,
Cersind un bob de fericire,
Cu-n biletel în mâna mea,
Cu versuri de iubire…

Câteodata citeai biletul
Sau îl luai cu tine,
Asa ca îmi cunosteai secretul
Mai bine ca oricine.

Dar totdeauna treceai grabita
Si n-aveai timp de mine,
Desi îti placea sa te stii iubita
Si te amuzau a mele rime.

Ma-ntorceam atunci în mine
Ca unul care tocmai moare
Si scriam cu verva si suspine,
Biletelul pentru ziua urmatoare,

Fiindca-n trecerea ta grabita
Îmi aruncai totusi o privire,
În care credeam ca vad mijita
O bruma de iubire…

Acuma stiu ca m-am complacut
Într-o autoamagire
Si ca tie prin gând nici nu ti-a trecut
Altceva decât … compatimire…

Pentru caraghiosul cersetor
Cu vesnicele sale biletele,
Ce-si scrie singur visuri de amor
Si se-mbata apoi cu ele.

Dar, fiindc-a fost la „dezalcoolizare“,
Cersetorul si-a mai revenit
Si priveste acuma lumea-ncojuratoare
Ca un cersetor trezit…

Ianuarie 2012