Ah, dragostea...

Ah, dragostea…

Ah, dragostea…
Da, îmi aduc aminte
C-am scris si despre ea,
În rime, câteva cuvinte…

Mi-era dor de ea
Si gasisem – asa parea—
Muza ce mi-o inspira…
Adica femeia, care credeam c-o merita…
Dar asta era doar parerea mea!
Muzei însa îi placea
Muza sa-mi fie…
Dar iubita? Doar în poezie!
Fiindca realitatea traita
Nu e poezie,
Ci brutala economie,
În care plusvaloarea
E clar definita!

Ca asta-i o deceptie,
Nu-i de vina muza,
Nici ecluza
Dintre dragoste si economie
Si nu-i de vina nici poezia,
Ci numai si numai fantezia…
Primilor si ultimilor îndragostiti,
Cât sunt înca de iubire orbiti…
Pentru a fi apoi din vis brutal treziti!

Aprilie, 2012