Cele mai noi poezii de dragoste trimise de vizitatori - pagina 8

Voturi
27
voteaza

Dăruire supremă sau... dragoste

Te pierd în dragoste-n fațete,
Nu mai am glas de epitete,
Te redescopăr dor mereu,
Cum nuanțele de-un curcubeu.

Te știu din gust, de prima oară
Când am crezut că-i într-o doară...
Mă regăsesc înlănțuit
De-un zâmbet fin, dintr-un clipit.

Mă prăbușesc în trup de fald
Cu izul răcoros de cald,
Mă-nlănțui printre glezne dulci...
Răstălmăcesc dorinți, porunci.

Mă caut; nu mă vreau pe mine,
Alerg cu ochi, gând, după tine.
Sunt TU, căci singur nu exist...
Ești rațiunea-mi de persist.

Dar nu mai am nici rațiune,
Mă las turbat de goliciune,
Îmi mușc din suflet, să-ți ofer...
Îs lipsit de tot, de caracter.

Sunt haina-ți, să mă porți cu tine,
Să-ți simt odoarea, vânt ce vine.
Sunt și inel, pe-un fir de deget
Topit, să-ți dau ce vrei... Nu preget!

Nu știu din ce minuni combini
Să fii... de mintea-mi întrețini
Ca pe-un colant, pe pași de ciută;
Ce-o alerg mereu, o nevăzută.

Ești umbra-mi, ce și-a pierdut sursa,
Îmi ești misterul, nepătrunsa;
Mereu o taină, o surpiză...
Ești veșnica mea criză.

Privirea de-o arunci fugar
Devine oceanelor un far.
Ești călăuza mea, o stea...
De nume-mi dai... Îți sunt dragostea!
28.05.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu
Voturi
3
voteaza

Mesajul Dragostei



Cuvant de inceput
Pentru cel ce n-a crezut
Ce frumoasa este dragostea
Si nici nu va veadea
Pana nu va simti
Caldura din inima sa
Pentru ea .



El ii va spune atunci
Cat o va iubi
Atat cat ar dori
Pana va muri .

Autor: Dutu Romina-Sanziana
Voturi
23
voteaza

De m-aș regăsi

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie...

Nu mă mai regăsesc conștiință,
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.

Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.

Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.

Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi...
Că fila-i de... lemn, fără trecere-n... vămi!

Nu mă mai regăsesc poezie,
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe...
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.

Mi-am pierdut tot ce-aveam,
C-am plecat, nu mai sunt prahovean...
Mi-am pierdut tinerețe,
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.

Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc...

... Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!...

.... Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-...
”Este plecat primu-edil, în filozofie...”...

Nu mă mai regăsesc Dumnezeu,
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.

Mi s-a luat preotul, spovedanie,
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc... ”Ducă-mă pe pustiu”...

Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu,
Eu... Și n-am niciun drept la evlavie!?!
23.05.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu
Voturi
23
voteaza

Creato(a)r EA

Răspundeți-mi la o-ntrebare;
Vă convoc, toți oamenii de știință,
Cu astrologi, profeți, oricare
Și cu imami, cu popi... credință...

... Lăsați deoparte diferende,
Stați toți la masa rațiunii,
Răspundeți doar eminamente;
Cine-s făuritorii lumii?...

... Ai Universului întreg;
Din nano-particule-n atomi
Spre ce ne place-n punct de-aisberg;
Autodefiniții... OM.

Tot ce există-i minus, plus,
Y sau X, duble catene;
Nimic nu poate fi indus...
Nu-s anticorpi, făr-antigene!

Nu-i biologic, mineral,
Fără perechea-i fals opusă;
Nici în gândire, nici astral!...
Nici fizic nu-i, nici presupusă!

N-ar fi uscat, de n-ar fi ape,
Nici sateliți, de nu-s planete!...
Minciuni n-ar fi, de nu-i dreptate,
Bărbați n-ar fi, de n-ar fi fete!

N-am ști de zi, de n-ar fi noapte,
Nici mers n-ar fi, de n-ar fi cer!
Cărți n-am citi, de-am fi ”stingher”!...
De nu ne-am naște, n-ar fi moarte!

Extrapolați micron, gigant,
Luați-o pe fir de-nțelepciune;
Dumnezeu singur, e neant,
De nu-i Femeia-Start-Genune!

Nu e doar UN Atotputernic,
Cum nu-i doar singur Un Bing Bang;
Lipsește-ambilor ”O”- Cucernic,
Făclia, Receptacul... Yang!

E capitală întrebarea;
De-am ști răspunsul, am ști totul
De noi, de Pluton, praf... de floarea...
Din pasageri, am fi pilotul!

Evident, pierdem timp amarnic,
Necăutând ce n-am găsit;
Orice-nceput e-un duo-apartnic...
Zero-i plus- minus infinit!!!

PS
Doamne, e-n limba strămoșească,
Zeificând pe Domnul Nostru
Uitând Zeița, Doamna Noastră...
Cu EA, ne-am îndeplini... rostu'!!!
22.05.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu
Voturi
23
voteaza

Ultima noapte

În matinal sfârșit de vis
adulmecând aroma pernei,
te-am urmărit în fund de iris;
ți-am căutat lucirea perlei.

Te caut în oglinda trează
în dimineți ce îmi sunt goale
de suflet, ce se-nfricoșează
de nu pot cap să-ți pun în poale.

De-am vrut să îmi ghicesc norocul,
te-am căutat în elixirul
străfundului desen, ce focul
cafelei ți-a-ntregit profilul.

Te caut în amiaza mare
în orice chip... Să-ți ascult glasul
mi-ascut auzul... Să-ți simt pasul
mă-ngenunchiez pe-orice cărare.

Te caut în amurg pe boltă,
pe cerul mov cu licăriri;
cum bobul rar, sădit-recoltă,
te caut zâna-n povestiri.

Te regăsesc sleită-n somn
și mă topesc în caldu-ți trup;
un fir de dor ce-ating diform
de-o boare-n vis neîntrerupt.

Te țin, m-agăț cu disperare,
să-ți fiu alături mângâiere;
vreau noapte doar de-acum, nu soare...
s-am hrana-ți, de nectar și miere.
18.05.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu