Cioburi de iubire

Am căutat în înima fulgerului
Lumina Iubirii,
dar nu am găsit decât furtuna
din clipa uitată de tine,
ce a căzut în prăpastia ce desparte,
infinitul Cuvântului în care am crezut,
de mine, de tine dar fără de noi,
transformându-l într-o mantie
însângerată a a dorului,
a cărui lacrimă
a sângerat la colţ de amintire,
tăindu-se în cioburile
marii noastre iubiri,
care încerca din răsputeri
să coboare cumpăna fântânii speranţei
spre a se răcori cu apa destinului,
de a fi împreună,
neştiind că aceasta secase,
pentru totdeauna.