Dimineaţă de toamnă

Mă udă lacrimile zilei, descompuse

În palide nuanţe răstignite

Pe cumpănă de nori, sub frunze scurse,

Ştirbind secunda vremii infinite.



Dar voi renaşte-n clipa următoare

Sfidând eternităţi şi alte mii

De ani lumină, dinspre fiecare

Literă caldă, din verbul „a iubi”.




Voi inventa idei despre cuvinte

Ce-ţi vor pulsa în tâmple focul plin

De-mbrăţişări ce-ţi vor aduce-aminte

Câte splendori se-neacă în pelin.



Nici ploaia, nici lumina sugrumată

De praful întinat de-al toamnei gri,

Nu-mi vor opri dorinţa vinovată

De a putea să-ţi fiu şi de a-ţi fi.