Cele mai votate poezii de dragoste - pagina 3

Voturi
684
voteaza

Izbăvire


Până la urmă voi uita...
De somnul meu sa nu te mai apropii
Cu mincinoase clipe de vis.

Să nu cumva să sperii visul
Cu săgeţi de ură -
Adierea poveste îmi este...

Îngerul va deschide fereastra
Şi stelei ce mă va cerşi
Voi pleca să-i ţin de urât.

Pentru căderea în genunchi a speranţei
Voi mai suferii totuşi o vreme.

Autor: silvia Petre-Grigore
Voturi
618
voteaza

Trecere


M-ai uitat sau m-ai pierdut?
Pe cerul tău aburind de tristeţe,
Fiecare femeie e o stea.

Eu nu voi trece niciodată pe acolo,
Căci răvăşită de păcat
În sufletul tău am căzut cândva...

La împlinirea clipei,
De pragul eternei amintiri
Mă va trece sufletu-ţi mut.

Mă vei ierta?

Autor: Silvia Petre-Grigore
Voturi
613
voteaza

Coşmar



Rătăcită în labirintul desfrâului
Caut scăpare şi întreb de tine.
Îmi râd în faţă mii de femei -
Toate trecătoare şi toate te mărturisesc.
Sub tâmpla mea se surpă nădejdea...
Eşti tu oare cel puternic,
Cel care va mânji cu sânge de rival
Cea mai drgă sabie din panoplia mândriei?
Zăbovesc aşteptând
Şi femeile nu mai contenesc râsetele!
Viaţa mea alunecă-n poveste odată cu somnul
Şi visul în care nu vii
Se repetă întruna ca un coşmar.

Autor: Silvia Petre-Grigore
Voturi
609
voteaza

Paharul beţiei


Paharul acesta am să-l beau până la capăt
(îmi plac băuturile dulci)
Păcatul acesta dulce
De care toţi îmi spun să mă feresc
Mi-l asum chir dacă
Deasupra capului meu cineva trage sforile.

Ochii tăi de veveriţă şireată încă mă mint.

Ca să mă meriţi, voi jefui un înger de aripi
Şi ţi le voi aşeza pe umeri.
Mă vei apăra cu nesăbuinţa dragostei mele,
Care m-a trimis la furat pentru tine.

Autor: Silvia Petre-Grigore
Voturi
213
voteaza

Despărţire

Păşesc, ca de fum, prin toamna de ceaţă,
Strivind în străfunduri un geamăt durut;
Dar am dat cu câteva lacrimi pe faţă
Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

E ultima oară când vorba ta doare!
- Minciuna ta-i tristă, îmbrăcată-n şoptit –
Zadarnic mă strigi, în glas cu mirare,
De parcă n-ai crede că totu-i sfârşit.

Atâtea reproşuri şi atâtea cuvinte,
Dar poate niciunul dintre noi n-a iubit...
Privirea mea-i goală, privirea ta minte –
Şi toate-s ca naiba în amurgul cernit.

În toamna pâcloasă, vei plânge o vreme,
Cu aspre litanii mă vei prohodi,
Şopti-vei alinturi, striga-vei blesteme –
Da-n braţe străine, apoi, vei fugi.

Şi eu, pentru tine, voi fi amintire –
Şi tu, pentru mine, vei fi doar trecut...
Am dat cu câteva lacrimi pe faţă
Şi m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

Autor: Boris Ioachim